Home  Noutati Flexibilizarea pietei muncii
|
FOARTE IMPORTANT!!! Citeşte aici proiectul de buget al Primăriei Municipiului Bucureşti pe 2011 (fără amendamente).
Flexibilizarea pieţei muncii - o frază de dânşii inventată...
“Biroul pentru observarea pieţei muncii şi a calităţii locurilor de muncă” din cadrul Blocului Naţional Sindical a elaborat un studiu privind efectele pe care le va avea modificarea actualului Cod al Muncii conform propunerii Guvernului Boc.
Vă redăm mai jos un extras din conţinutul acestui studiu ce conţine şi argumente economice, date statistice, comparaţii cu situaţia din alte ţări care au luat măsuri de flexibilizare a pieţei muncii, etc., date extreme de utile în fundamentarea punctelor de vedere.
Dezbaterea publică pe teme economice din România este dominată în ultimele săptămâni de modificările aduse Codului Muncii. Acestea nu sunt deloc puţine (83 de articole sunt modificate, 29 sunt abrogate şi 14 sunt adăugate) şi sunt preponderent în favoarea angajatorilor. Motto-ul acestor modificări pare a fi flexibilizarea pieţei muncii, o nouă formă de exprimare pentru fundamentalismul de piaţă. Şi totuşi, flexibilizarea pieţei muncii, presupusă a se produce prin noul Cod al Muncii, pare mai potrivită pentru versul celebru al poetului naţional Mihai Eminescu “(...) o frază de dânşii inventată”.
O caracteristică principală a flexibilizării pieţei muncii este deschiderea către locuri de muncă temporare, atipice (evidenţiată în Codul propus prin modificările aduse la articolele 31, 33, 44 şi mai ales 80, 82 şi 88). Angajatorul va avea posibilitatea de a angaja aceeaşi persoană pe perioade determinate, pentru mai mult de 3 ori succesiv pe acelaşi post; perioada unui contract pe perioadă determinată creşte de la 2 la 3 ani; şi nu se mai specifică activităţile care pot face obiectul muncii temporare (extinzând astfel sfera acestora). Trebuie menţionat că eliminarea numărului de reînnoiri ale contractului de muncă pe perioadă determinată contravine Directivei Consiliului European 1999/70/EC prin care se solicită existenţa în legislaţiile naţionale a unui număr maxim de reînnoiri.
Un efect pervers pe care îl va avea această aşa-numită flexibilizare a pieţei muncii va fi întoarcerea la situaţia existentă înaintea celui de al doilea război mondial, caracterizată de “proletarizarea” pieţei muncii. Este concluzia profesorului Andrés Rodríguez-Pose de la London School of Economics, într-o carte din 2002, în care apreciază, cu referire la politicile asemănătoare de flexibilizare din alte state membre ale UE, că prin concentrarea formelor de angajare atipică în rândul femeilor, tinerilor, persoanelor în vârstă şi celor aparţinând minorităţilor naţionale, imigranţilor şi persoanelor cu abilităţi scăzute, se ajunge la segmentarea societăţii între “grupul A” format din salariaţi stabili şi înalt calificaţi, respectiv “grupul B”, format dintr-o subclasă de angajaţi temporari şi precari (în sensul insecurităţii locurilor de muncă). Proletarizare este folosit aici cu înţelesul de marginalizare. Din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor simţi marginalizaţi, abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-şi planifica viitorul, trăind în incertitudine şi la limita subzistenţei sau sub aceasta. Angajatorii vor avea controlul, în detrimentul drepturilor şi siguranţei angajaţilor, iar inegalităţile sociale vor creşte accelerat între angajaţii stabili şi cei aflaţi într-o formă precară de angajare.
A spune că o piaţă trebuie flexibilizată presupune că în prezent piaţa respectivă este rigidă. Datele despre crearea şi pierderea de locuri de muncă, rata de înlocuire, rata de realocare şi rata de vacantare ar trebui să fundamenteze o astfel de analiză, care lipseşte însă în România. Informaţii existente sugerează chiar contrariul unei pieţe rigide: cadrul actual al Codului Muncii în România prevede de trei ori mai puţine zile de preaviz decât media europeană şi practic nicio compensaţie pentru disponibilizări individuale (cu excepţia unor cazuri specifice), prin comparaţie cu practica europeană, care prevede acordarea unui salariu compensator la încetarea contractului de muncă.
Ponderea angajaţilor cu contracte temporare este mult mai mare în UE decât în România: 27% în Polonia, 17% în Slovenia, 15% media europeană – faţă de numai 1,3% în România în 2008. Însă şi rata şomajului în aceste ţări este mult mai mare decât în România – aproape 20% în Polonia şi cca.10% media europeană, faţă de 4% în România – la nivelul aceluiaşi an. Iată că o pondere mare a angajaţilor cu contracte temporare nu duce la scăderea şomajului, ci exact la situaţia opusă.
Principalul efect al introducerii pe scară largă a contractelor de muncă temporare este încetarea multor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată şi transformarea lor în contracte pe perioadă determinată, cu consecinţe în cele din urmă asupra creşterii şomajului. Locurile de muncă nou create nu sunt în realitate noi, ci provin din segmentarea celor existente. Locurile de muncă atipice sunt disproporţionat de mult deţinute de tineri, femei, şi de persoanele slab calificate, iar ele oferă un acces mai scăzut la beneficii precum concedii plătite, concedii de maternitate, concedii de boală sau ajutoare de şomaj, de asemenea, oferă un acces mai scăzut la training şi introduc o sursă suplimentară de insecuritate şi duc la dualizarea pieţei muncii.
Mai mult, locurile de muncă temporare sunt mai prost plătite. În Raportul OECD din 2006 este prezentat şi un calcul clar: angajaţii temporari sunt plătiţi în medie în UE cu 15% mai puţin decât angajaţii permanenţi, la aceleaşi caracteristici individuale şi pentru aceleaşi sarcini de lucru. Deşi raportul acesta variază între 6% în Danemarca şi 24% în Olanda, în nicio ţară angajaţii temporari nu sunt plătiţi la egalitate cu angajaţii permanenţi. Interesant este faptul că această medie europeană de 15% reprezentând penalizarea la salariu a angajaţilor temporari are un corespondent în România.
Am calculat impactul financiar al modificărilor aduse Codului Muncii. Am folosit date (care vor rămâne confidenţiale) ale mai multor firme, inclusiv multinaţionale care operează în România. Rezultatul este în medie este o economie de 15% - 20% din costurile cu forţa de muncă.
Măsura cu cel mai mare impact este reducerea temporară a programului de lucru la 4 zile pe săptămână (art. 52(2)). Aplicată la maxim (în fiecare săptămână din an) această măsură ar reduce costurile cu forţa de muncă cu 20%. Tot art.52 (alin.4) permite posibilitatea suspendării contractului de muncă din iniţiativa angajatorului şi în cazul reducerii temporare a activităţii. Textul modificat dă dreptul angajatorului de a nu justifica motivele reducerii sau întreruperii temporare a activităţii. Impactul acestei măsuri variază între 4% si 6%. Posibilitatea de a plăti doar 75% din salariu într-o lună o dată la trei luni (art.53(1)) ar economisi între 3% şi 5% din costurile lunare ale firmelor cu forţa de muncă. Impactul acestor măsuri prezintă totuşi restricţii de cumulare, întrucât este greu sau imposibil ca ele să fie aplicate simultan.
Dar orice economisire pentru firme care provine din reducerea salariilor reprezintă un cost pentru angajaţi. În acest sens, flexibilizarea pieţei muncii este în general redistributivă, de la deţinătorii forţei de muncă la deţinătorii capitalului; „flexibilizarea pieţei muncii duce la dezbinare socială”, după cum scrie Robert Solow (2000), laureatul Premiului Nobel pentru economie în 1987.
O critică întemeiată o face şi economistul român Cornel Ban, de la Universitatea Brown din SUA, cu privire la încercarea de a reduce puterea de negociere a sindicatelor. Şi nu întâmplător: sindicate mai slabe şi absenţa negocierii colective înseamnă salarii mai mici. În fapt, protecţia angajaţilor reprezintă o formă de asigurare a acestora împotriva riscului de pierdere a veniturilor.
O consecinţă neintenţionată, dar foarte probabilă, a flexibilizării pieţei muncii este scăderea veniturilor bugetare atât prin diminuarea cererii, cât şi pentru că unele locuri de muncă permanente vor fi înlocuite de locuri de muncă temporară, cu salarii mai mici. Mai mult, insecuritatea locurilor de muncă se va translata şi în incertitudinea veniturilor bugetare, pentru că Finanţele nu vor putea anticipa dacă un loc de muncă temporar existent în luna martie, să zicem, va mai exista şi în luna octombrie a aceluiaşi an – şi, implicit, dacă va mai plăti impozite şi contribuţii. |
|
|
|
Vremea |
|
|
 |
21 °C
Cer partial noros
|
Conditii curente
Temp. resimtita: 21 °C
Vant: 8.05 Km/h (V)
Umiditate: 73 %
Vizibilitate: 10 Km
Presiune atm.: 982.05 mb
Soarele rasare la: 05:40
Soarele apune la: 20:40
|
Prognoza pentru astazi
Cer partial noros
15 °C .. 24 °C
|
Prognoza pentru maine
Cer partial noros
16 °C .. 28 °C
|
|
|
