Istoria Jocurilor Olimpice     

    Primele Jocuri Olimpice despre care există însemnări au avut loc la Olympia, în statul grec Elis, în 776 î.H., însă este unanim acceptat faptul că la momentul respectiv Jocurile Olimpice aveau deja o vechime de cel puţin 500 de ani.
    Vechile Jocuri Olimpice, ţinute la fiecare patru ani, aveau loc în timpul unei sărbători religioase menite să-l onoreze pe zeul grec suprem, Zeus. În secolul VIII î.H., concurenţii proveneau din aproximativ 12 oraşe greceşti. Până în secolul V î.H., veneau concurenţi din aproape 100 de oraşe din tot imperiul grec. Iniţial, competiţia olimpică se limita la curse de alergare, însă, mai târziu, au fost adăugate un număr de alte probe, printre care: lupte greco-romane, box, curse cu cai şi trăsuri şi diverse competiţii militare. Pentatlonul, introdus în 708 î.H., era compus din cinci probe: alergare, săritura în lungime, aruncarea discului şi a ciocanului şi lupte greco-romane.
    Odată cu înflorirea Romei, a început declinul Jocurilor Olimpice, iar în 393 d.H. împăratul roman creştin Theodosius I, a abolit Jocurile Olimpice, ca parte a eforturilor sale de a suprima păgânii din Imperiul Roman. Ele au fost aşadar întrerupte, pentru o perioadă de aproximativ 1.500 ani.
    Odată cu perioada Renaşterii, în Europa a început o îndelungată fascinaţie pentru cultura Greciei antice, iar în secolele XVIII şi XIX, anumite ţări au organizat festivaluri folclorice şi sportive neoficiale, purtând numele de „Jocuri Olimpice”. Totuşi, abia în 1892, un tânăr baron francez, pe numele său Pierre de Coubertin, a propus în mod serios reluarea Jocurilor Olimpice, ca o competiţie internaţională majoră, care să aibă loc la fiecare patru ani. La o conferinţă privind sportul internaţional, ţinută la Paris în iunie 1894, Coubertin a ridicat din nou aceasta problemă, iar cei 79 de delegaţi din nouă ţări au aprobat în unanimitate propunerea sa.
    A luat astfel naştere Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) şi s-a stabilit ca primele Jocuri să aibă loc la Atena, capitala Greciei. La Atena, 280 de participanţi din 13 ţări, s-au întrecut în 13 probe, printre care: atletism, nataţie, gimnastică, ciclism, lupte greco-romane, ridicare de greutăţi, scrimă, tir şi tenis. Toţi competitorii erau bărbaţi, iar câţiva participanţi erau turişti care erau prezenţi în perioada Jocurilor şi li s-a permis să se înscrie. Americanii au câştigat nouă probe din cele 12 probe de atletism. La Olimpiada din 1896, a fost prezentă de asemenea şi prima competiţie de maraton, care urma ruta de 25 de mile, de la Maraton la Atena, pe care a alergat un soldat grec ce trebuia să aducă vestea victoriei împotriva persanilor, în anul 490 î.H. În 1924, proba de maraton a fost standardizată la lungimea de 26 de mile şi 385 de yarzi. În mod corespunzător, la Jocurile Olimpice de la Atena, primul maraton a fost câştigat de către un grec, Spyridon Louis.
    Pierre de Coubertin a devenit preşedintele CIO şi a supravegheat Jocurile Olimpice în perioada dificilă de început, în care nu avea parte de susţinere populară, fiind puse în umbra târgurilor internaţionale. În 1924, au avut loc la Paris primele Jocuri Olimpice care s-au bucurat cu adevărat de succes, la care au participat peste 3.000 de atleţi, dintre care peste 100 erau femei, din 44 de ţări. În acel an au avut loc şi primele Jocuri Olimpice de Iarnă. La Jocurile Olimpice de Vară din 2000, ţinute la Sidney, au concurat peste 10.000 de atleţi din 200 de ţări, inclusiv aproape 4.000 de femei.
    În ciuda a ceea ce Coubertin a sperat, Olimpiada nu a adus pacea totală în lume. De fapt, trei Olimpiade au fost anulate din cauza războiului: Olimpiada de Vară din timpul Primului Război Mondial şi Olimpiadele de Vară şi de Iarnă din 1940 şi 1944, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. 
    Mişcarea olimpică foloseşte mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile şi idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci inele înlănţuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roşu, albastru, verde, galben şi negru au fost alese astfel încât fiecare naţiune să aibă cel puţin una din ele reprezentată pe steagul naţional.
    Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914, dar primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920. Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic). Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia şi purtată până în oraşul gazdă de atleţi; joacă un rol important la ceremonia de deschidere şi arde pe tot parcursul olimpiadei. Torţa olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.
    Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic: „Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câştigi ci să participi, aşa cum în viaţă nu contează triumful, ci lupta. Esenţial nu e să cucereşti, ci să lupţi bine.”
    Jocurile Olimpice ce vor avea loc în acest an la Beijing, China, în perioada 8 - 24 august 2008, reprezintă a XXIX-a ediţie a acestora iar ceremonia de deschidere va avea loc la ora 8:08 p.m. (ora locală), care corespunde cu ora 3:08 p.m. ora României. Cifrele 08:08:2008 08:08 au fost alese intenţionat, în cultura chineză numărul 8 fiind asociat cu prosperitatea. România participă la JO de la Beijing cu o delegaţie compusă din 102 sportivi care vor concura la 15 discipline.